Cafeaua

Ştim cu toţii că nu există pe pământ un lucru care să fie mai bun pentru o dimineaţă decât o cafea caldă. Fie savurată alături de un biscuit sau alături de o ţigară, acasă, la şcoală sau chiar şi pe drum, nimic nu dă gust unei dimineţi mai bine decât o face o cafea. 

Cumpărată sau făcută, nimic nu se va compara vreodată cu ea. Şi cu toţii ştiţi ce poate face o cafea. Atunci când simţi mirosul ei, începi să adulmeci aerul şi se declanşază o reacţie chimică ciudată în creierul tău. Poţi să faci orice, dar nu poţi să te abţii să iei o gură de cafea deşi ştii că frige al naibii. Te arzi, te ustură, dar singurul lucru la care te poţi gândi e "cât poate fi de bună!" Şi ştiţi că aşa e! 
Poate unora o să li se pară ciudat că am ales să vorbesc despre asta pe blog, dar nu ştiu câţi şi-au dat seama că vorbesc despre lucrurile mici care dau culoare vieţii mele. Cafeaua este unul din ele. Şi bine, poate că nu chiar cafea. Dar o dimineaţă nu e dimineaţă fără un cappuccino.
Şi nu am şansa voastră de a-l bea încet, stând jos şi comfortabil. Nu. Din cauză că nu vreau să mă trezesc la şapte doar de dragul de a bea cafea, o beau pe fugă, îmbrăcându-mă mai mult la nimereală cu cămaşa pe care nu îmi dau seama decât la şcoală că am purtat-o şi cu o zi în urmă, băgându-mi repede un caiet în geantă şi alergănd pe scări sperând că mi-am făcut bine nod la cravată. Şi asta e o dimineaţă normală. 
Şi să nu înţelegeţi greşit. Îmi ador dimineţile! Le ador pentru gustul de cafea şi pentru repezeala în care fac tot. Le ador pentru că, într-un fel ciudat, lucrurile curg unele din altele şi, deşi trebuie să mă grăbesc, nu mă stresez şi fac totul zâmbind. Iar toate astea se datorează cafelei. Pentru că e cea care îmi pune dimineaţa în ordine şi cea care mă relaxează.
Ţie ce îţi dă poftă de viaţă?